“România, țara mea!”

“România, țara mea!”

Începând cu anul 1990,  sărbătorim la data de 1 decembrie, Ziua Națională a României – sărbătoare care pune la evidență valorile noastre spirituale și ne prezintă ca o societate unită și puternică. Pentru a aduce un omagiu acestei zile, membrii Cercul de Istorie „Privire în Trecut”, coordonat de doamna profesoară Maria Rados, au hotărât să organizeze un eveniment în cadrul liceului în care învață,  Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”. Activitatea s-a desfășurat într-un tempou rapid, considerându-se „factorul-surpriză” unul din cele mai importanți factori pentru o prezentare plauzibilă. Prin urmare, două minute le-au fost de ajuns membrilor să apară în curtea școlii, cu un drapel ascuns în spatele acestora, pregătind  în taină un „atac”  bine-plănuit. Câteva clipe de suspans… și pe geamurile școlii înfloresc niște litere. Inițial, în mintea celor care observau „fenomenul” nu se lega nimic, dar după ce se înțelegea clar cuvântul „România”, tuturor le-a fost clar ce se întâmplă… Nu mai încăpea îndoială.  Simultan, membrii cercului „atacă” cu un nou gest. În urma câtorva mișcări ordonate și puse bine la punct, membrii se iau de mână și formează un cerc.  Zeci de stegulețe- tricolor flutură în aer, apoi  steagul se ridică și se leagănă în mijloc, grațios și plin de vitejie. De undeva, inițial neclar de unde, asemenea unui ecou înălțător începe să răsune cu putere și încredere Hora Unirii. Toți membrii cercului se strâng puternic de mână și sub ritmul  acelui „simbol” ce plana în aer apasă puternic picioarele într-o horă. Încetul cu încetul, se prind în horă toți, începând cu cei mai mici care și-au lăsat bulgăreala lor tradițională, până la cei mai mari, împreună cu profesorii ce li s-au alăturat. Cercul se mărește și hora este decorată de zâmbetele tuturor. Pașii, apăsați din inimă și hora jucată cu „suflet”,  le-au înfierbântat sângele, pulsând melancolic trecutul României în sute de ani și rulând prin fața tuturor  ochilor, ca pe un ecran mare, momentele anului 1918… Hora se învârte…3 Mâinele se înmulțesc, voia bună crește. Și cei mici, într-un final, au citit clar ce scria pe geam: „România, Te Iubim!”. Și …surpriza mare, aplaudată tare de cei mai mici: De la etajele de sus, curg baloane!!! Curge roşu, galben și albastru. Prin urmare, ce au vrut să demonstreze membrii Cercului de istorie prin această activitate? Ce e patriotismul și că România nu e uitată… România suntem noi, sunt gândurile noastre, dragostea noastră, România e eternă prin noi, prin ceea ce facem. Nimic nu e mai plăcut decât eternitatea…

O senzație ce-ți dă speranțe continuu, iar speranța e ceea ce ne face să „trăim” cu adevărat!

Realizat de:  Mihai Perju (clasa a IX-a A)

Share this Post: Facebook Twitter Pinterest Google Plus StumbleUpon Reddit RSS Email

Related Posts