Expozitia “Un altfel de muzeu – Muzeul Comunismului”
Expoziţia “Muzeul comunismului”, organizată în perioada 13-14 martie în liceul nostru a venit că răspuns la provocarea lansată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia Konrad Adenauer, în cadrul concursului de creaţie „Un altfel de muzeu în şcoala ta”.
Echipa de proiect, formată din Ştefana Maria Filip, Alexandra Croitoru, Silviu Viţel şi Gabriel Hartobanu, prin coordonarea d-nei profesor Maria Rados şi a Cercului de Istorie “Privire în trecut”, pus în practică un proiect singular în felul sau în şcoală noastră, care s-a bucurat de un feed-back foarte frumos, atât din partea vizitatorilor expoziţiei, cât şi a organizatorilor, ca experienţă.
Fără nici cea mai mică intenţie de a aduce elemente cliseice în discuţie, pot spune cu mâna pe inimă că expoziţia “Muzeul comunismului” a fost, fără îndoială, o activitate deosebită. Presărat cu mici obstacole pe care, slavă Domnului, le-am gestionat cu măiestrie, drumul până la momentul de final, când priveam cu toţii la ce am reuşit să strângem şi să aranjăm, obosiţi şi încântaţi, a fost o aventură, în sensul pozitiv şi plin de mulţumire al cuvântului.
Mica mare poveste a început joi, când am făcut rost de sală şi am fost uimiţi şi noi de cât de mult obiecte am reuşit să adunăm. Ţin să precizez că la donaţii a contribuit toată şcoala, obiectele aduse de elevi fiind cu atât mai valoroase cu cât acestea aveau şi încărcătură afectivă.
Exponatele au fost separate în cinci secţiuni: cotidian, mediu şcolar, fotografii de epoca, literatură şi publicaţii, acte, distincţii şi monezi. Secţiunea cu obiecte din cotidian cuprindea aparatură electronică sau fotografică veche, uniforme, tablouri, precum şi faimosul peşte de sticlă de pus pe televizor. În secţiunea cu cărţi şi reviste figurau almanahuri, reviste, manuale, literatură – în mare majoritate acestea erau afectat serios de aparatul propagandistic. Secţiunea cu obiecte şcolare avea, în primul rând, o multitudine de referiri la activitatea de pionier. De asemenea, apar carnete de elev, numere matricole, şnururi şi o multe diplome. Partea cu acte şi monezi s-a bucurat de o mare popularitate, elementul de top fiind un dosar al securităţii, care a fost studiat cu interes de toţi adulţii care s-au plimbat pe acolo şi care ştiau cu adevărat ce înseamnă aşa ceva. Fotografiile de epocă arătau faimoasele cadre cu clase întregi de elevi, aranjaţi frumos la uniformă, după înălţime, cu fetiţe cu cozi laterale şi băieţi tunşi scurt şi cu cămăşuţe cu gulere ţepene. Apăreau şi poze din armată, trimise acasă de cei înmatriculaţi în stagiul militar obligatoriu la acea vreme.
Multă încântare au generat şi monezile şi bancnotele. O doamnă profesor care le-a văzut a exclamat cu emoţie, în cel mai drăgălaş mod posibil: “A, 10 lei! Cu bancnotă asta intrai la discotecă, îţi luai o cafea şi-ţi mai rămânea şi de un covrig ”. Asta, cred eu, a fost cea mai frumoasă parte din toată activitatea în sine. Privirile de pe feţele celor care au trăit acele vremuri. Noi n-am reuşit să empatizam cu expoziţia decât în momentul în care am început să auzim poveşti din cele mai ghiduşe din tinereţe, relatări despre pierderea numărului matricol sau a filtrului la uniforme la intrarea în şcoli. Felul în care povesteau cu ardoare oamenii care erau de vârstă noastră la acele timpuri, în ale căror priviri s-a luminat ceva la vederea obiectelor, ne-a făcut să ne dăm seama că am făcut un lucru minunat prin această expoziţie.
Cel mai ilustrativ moment în acest sens a fost finalul, când pur şi simplu nimeni nu voia să strângă nimic. Reacţiile tuturor au fost nepreţuite şi am avut o reală satisfacţie atunci când am văzut că am reuşit din nou să facem ceva frumos şi palpabil prin forţe proprii.
Related Posts
- ← Zâmbete şi lacrimi ascunse de zidurile comunismului [Editorial]
- Mai privim în trecut și anul acesta →
Recent Comments