Articole

Domnul Leizer Finkelstein, supraviețuitor al pogromului

Liceul Teoretic de Informatică “Grigore Moisil” Iași a găzduit marți, 5 februarie 2013, o întâlnire cu unul dintre supraviețuitorii “trenurilor morții”, domnul Leizer Finkelstein, în contextul activităților dedicate comemorării victimelor Holocaustului. Un domn de 90 de ani care a avut norocul să scăpe cu viață din Pogromul de la Iași (iunie, 1941) și, în ciuda acestui lucru, își regăsește de fiecare dată puterea de a relata chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe când avea vârsta de 17 ani.

Este o persoană demnă de toată considerația, care a reușit să stârnească în sufletele noastre o emoție profundă. Este o persoană demnă de toată considerația, care a reușit să stârnească în sufletele noastre o emoție profundă. Nu pot descrie privirea blândă a acestui domn ce “și-a pus toată credința în noi, că nu vom lua în derâdere mesajul său, că vom transmite mai departe că a fi Om înseamnă să iubești, nu să urăști, dincolo de orice diferență de opinie, de rasă, religie, sex”, după cum ne spunea doamna profesoară Maria Rados, coordonatoare a acestei activități, dar și a Cercului nostru de Istorie. Este impresionant modul în care a reușit să capteze atenția a mai bine de 40 de elevi și profesori și cum, prin intensitatea trăirilor sale, a vărsat sincere lacrimi la amintirea chipului neputincios al mamei sale care, plină de durere, privea cum copiii săi îi sunt îndepărtați. Ce poate fi mai rău decât să fii luat de lângă familie și să nu știi exact ce se întâmplă, așa cum Dl. Finkelstein a fost escortat în plină zi de jandarmi și polițiști la Chestura de Poliție din Iași, fiind tratat cu brutalitate, umilit, astfel încât până și în ziua de astăzi, dumnealui își pune intrebarea: “De ce?”. De ce a trebuit să asiste la această crimă, să vadă primii morți încă de la o vârstă fragedă și cum șiroaie de sânge curgeau de-a lungul străzilor.

În fiecare an, Dl. Finkelstein este prezent la ceremoniile de comemorare a victimelor, la cele trei memoriale ridicate lângă gropile comune din Iași, pentru a rosti rugăciuni în amintirea celor morți, pentru care, chiar el, alături de alte persoane, a fost nevoit să le sape locul de veci. Trăiește, după cum ne mărturisea, o mare dramă de vreme ce nici azi nu știe dacă printre ei se află și fratele său, pierdut în timpul transportării cu ”trenurile morții” spre Podul Iloaiei, motiv pentru care, continuă să pună în fiecare an câte o floare la mormântul lor.