0232.211.826 licinfoiasi@liis.ro

UNIVERSUL ARTEI & ARTIȘTI

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, în Hobița, județul Dolj și a decedat la 16 martie 1957, în Paris, Franța. A fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană, fiind considerat părintele sculpturii moderne.

Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.

În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea al țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Toate operele lui Brâncuşi sunt stilizări, sunt simboluri, artistul încercând să redea prin forme aparent simple, dar elaborate, „sensul real al lucrurilor”. El motivează toată această căutare ca dorinţă de eliberare din limitele materiei şi redarea prin forme a profunzimii spiritului.

Anii de început

Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu și al Mariei Brâncuși. Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.

După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la București unde absolvă Școala de Arte Frumoase în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint.

Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a-l ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris, unde urma să-şi continue studiile. În urma unor discuţii, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării spre Franța, Brâncuși decide să parcurgă drumul către Paris pe jos.

Desăvârșirea educației

Drumul din București spre Paris l-a dus mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera de mai târziu.

Din Viena a plecat în 1904 spre München, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.

În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, spunând că: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).

Opera

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.

Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris, în 1906. În 1907 creează prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.

A început lucrul la Rugăciune, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.

În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis.

În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care Cariatida (I și II) și Fiul risipitor. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d'Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși.

.......

LISTA SCULPTURILOR LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Lucrări din timpul școlii (1897–1906)

• Bustul lui Gheorghe Chițu (1897-1898) • Vitellius (1898) • Capul lui Laocoon (1900) • Scaun colțar (1900) • Ecorșeu (1901-1902) • Bustul lui Ion Georgescu (1902) • Bustul generalului Carol Davila (1903-1912) • Orgoliu (1905) • Pictor Nicolae Dărăscu (1906) • Copilul (1906) • Cap de copil I (1906) • Bustul Victoriei Vaschide (1906) • Bustul doctorului Zaharia Samfirescu (1906)

Lucrări din perioada de turnură (1907–1910)

• Supliciu (1906-1907) • Copil dormind (1906-1908) • Capul unei tinere fete (1907) • Cumințenia pământului (1907) • Bustul lui Petre Stănescu (1907) • Sărutul (1907-1908) • Somnul (1908) • Danaida (1908) • Înțelepciune (c. 1908) • Baronesa RF (1909) • Coapsa (Fragment de tors) sau „Tors I” (1909-1910) • Muza adormită (în marmură și în bronz) (1909-1910) • Monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău (1910) • Rugăciunea (1910) • Visul (1910) • Măiastra I (marmură albă) (1910) • Sărutul (Monumentul funerar al Tatianei Rachevski) (1910)

Opera de maturitate (1911–1943)

• Prometeu (1911) • Măiastra II (bronz) (1911) • Portretul lui George (1911) • Doi pinguini (1911-1914)[6] • Muza (1912) • Măiastra III (bronz) (1912) • Monument în memoria lui Spiru Haret (1913) • Cap de copil II (1913) • Domnișoara Pogany I (1913) • Primul pas (1913) • Lespede de mormânt (1914) • Primul țipăt (1914) • Cariatida (I și II) (1915) • Fiul risipitor (1915) • Mica franceză (1915) • Vrăjitoarea (1916) • Coloana Sărutului (1916) • Principesa X (1915–1916) • Adam (1917) • Muza A (1917) • Tors de tânăr (1917–1922) • Coloana fără sfârșit - lemn (1918) • Cupa lui Socrate (1918) • Himera (1918) • Domnișoara Pogany II (1919) • Pasărea de aur (1919) • Începutul Lumii (1920) • Leda I (c. 1920) • Portretul doamnei Eugen Meyer Jr. (1920) • Adam și Eva (1921) • Peștele (1) (1922) • Cocoșul (1) (1922) • Socrate (1922) • Leda II (1923) • Portretul lui Eillen (1923) • Pasărea în văzduh (1922-1923) • Studiu pentru portretul d-rei Meyer (1924) • Negresa blondă I (1924) • Templul Crocodilului (1924) • Fetișcana sofisticată (1924) • Căpetenia (1925) • Portretul lui Nancy Cunard (1925–1927) • Peștele (2) (1927) • Negresa blondă II (1928) • Piatra de mormânt a Sandei Polizu-Micșunești (1928) • Portretul lui A. Fundoianu (1929) • Nou-născut (1930) • Domnișoara Pogany III (1933) • Păsări în văzduh (1931-1936) • Domnișoara Pogany IV (1933) • Vatra (1934) • Cocoșul (2) (1935) • Foca (1936) • Regele regilor (1938) • Broasca țestoasă (1940) • Țestoasa zburătoare (1943)

Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu: Coloana infinitului (1937-1938) Masa tăcerii (1937-1938) Poarta sărutului (1937-1938)

.....

.......