Articole

Link către revistă

Ţin neapărat să încep prin a atrage atenţia asupra faptului că revistă noastră a ajuns deja la a doua ediţie. Pare puţin lucru, dar pentru noi, cei care i-au asigurat apariţia, este o realizare măricică. E aşa de frumos modul în care fiecare îşi ştie deja treaba,  felul în care fiecare îşi formează un stil specific de scris, îşi alege “genul lui” de articole… Privită din interior, atmosfera care există acum în cadrul cercului când vine vorba de revistă seamănă din ce în ce mai bine cu o atmosfera de redacţie autentică. Chiar şi când vine vorba de termene-limita care se apropie galopând şi de aglomerări de treburi pe ultima sută de metri… Dar, repet, asta dă atmosfera de jurnalism profesionist pe care încercăm să o atingem.

Dar gata cu sentimentalismul. Vorbim despre conspiraţii aici. Fără excepţie, tema acestui număr ne-a trezit tuturor interesul într-o mare măsură. Cred că a fost printre puţinele subiecte asupra cărora am căzut de acord în mod unanim. Genul acesta de lucruri oarecum obscure, tăinuite, precum conspiraţiile realizate la nivel înalt, are, în general, un efect magnetic asupra minţilor tinere – clişeu, ştiu… şi totuşi – din componenţa cercului. De aceea, deloc surprinzător a fost faptul că majoritatea cunoşteau teorii de acest tip. Atentatele de la WTC erau familiare tuturor, precum şi Asasinarea lui J.F. Kennedy. Au apărut şi idei mai puţin cunoscute, ca Uzura planificată sau Publicitatea subliminală.

Ideea e că, pe lângă gradul sporit de informare pe care l-a adus redactarea acestor articole, parcă a mai fost ceva. Ceva legat de o perspectivă mai amplă asupra realităţii, de un pas în spate pentru a vedea imaginea de ansamblu, de spiritul analitic care trebuie să ne facă să nu luăm faptele de bune. Fără “crede şi nu cerceta”. Nu, trebuie să credem puţine lucruri, puţine de tot. Trebuie să ne informăm pe cont propriu, să fim conştienţi, să ţinem ochii deschişi, să nu ne lăsăm convinşi prea uşor de nimic. Mai bine sceptic decât prost informat. Mai bine Toma Necredinciosul decât dus de nas.

Închei prin a prezenta un concept dintr-un documentar care mi s-a părut fascinant. E vorba de Zeitgeist, un film nu foarte bine realizat, dar demn de vizionat, în opinia mea… Acolo expune un mod de a gândi care simplifică enorm procesul de selectare a informaţiilor: se ia informaţia mediatizată şi se supune următoarei întrebări: cui bono? (“cine se bucura de avantaje?” sau, în limbaj de baltă, “cui ce îi iese?”). Eu zic că genul acesta de gândire chiar te ajuta să vezi imaginea de ansamblu. Cu toate acestea, nu trebuie să o dăm nici în extrema cealaltă… S-ar putea că dacă atragem atenţia prea tare să apară extratereştii de după colţ şi să ne închidă gura. Ei ţin cu conspiratorii.

Realizat de: Negruțu Cristina

Share this Post: