Vizitarea acestuia a fost, cred eu, una dintre cele mai frumoase activităţi pe care le-am întreprins până acum, ca cerc. De alftel, nu era nimic impresionant prin dimensiune sau noutate – nici noi nu eram prea mulţi, muzeul nu e nici el foarte mare, situat destul de aproape de locuri pe care le vedem în fiecare zi în drum spre şcoală… Dar a fost ceva în acea zi, când primăvara a vrut să demostreze că e primăvară, ce a dat o lumină specială întâlnirii noastre.

Muzeul a fost redeschis relativ recent, iar schimbarile au adus un suflu nou expoziţiei, făcând totul mai atractiv, mai interactiv, dar fără să îndepărteze, totuşi, senzaţia aceea de rustic, de rural, fără să contamineze farmecul caracteristic al ceramicii de Cucuteni… Am fost primiţi cu căldură, zămbetele gazdelor împrăştiau ceva ce parcă inspira încredere. Exponatele era bine prezentate, ghidul si-a spus frumos povestea,  totul într-un decor care mie îmi amintea de vizita la Bojdeuca lui Creangă cu doamna învăţătoare (nu vreau să fiu înţeleasă greşit,dar ce e mai frumos decât clasele primare?).

De asemenea, a fost prima dată când revista noastra a fost văzută de persoane cu o mai înaltă pregătire, “am scos-o în lume”, practic, cu această ocazie. În acel moment, nu am putut oferi spre apreciere decât primul număr, “De ce?”, care a primit aprecieri pozitive.

Aşadar, activitatea de la Muzeul Universităţii A.I. Cuza a fost încununată de succes şi nu putem decât să sperăm ca în curând să organizăm şi alte deplasări cel puţin la fel de promitătoare.