Cu ocazia zilei de 24 ianuarie, Cercul de Istorie a organizat o scenetă cu teatru de umbre pe tematica Micii Uniri, a lui Moș Ion Roată și a celorlalți participanți la momentul istoric marcat. Sceneta a fost un eveniment inedit pentru liceul nostru, realizată pe un model pe care l-au adus colegii care au mers la Bran.

Activitatea a fost primită cu mult interes și, pentru noi, a reprezentat o mare reusită. De abia asteptam să o organizăm pe urmatoarea, cu un scenariu mai complex și cu mai multe personaje.

Ca în fiecare an, vă invităm la activitățile organizate sub egida “Săptămâna Istoriei Ieșene”.
Rămâneți cu noi pentru a afla ce v-am pregătit anul acesta!

Începând cu anul 1990,  sărbătorim la data de 1 decembrie, Ziua Națională a României – sărbătoare care pune la evidență valorile noastre spirituale și ne prezintă ca o societate unită și puternică. Pentru a aduce un omagiu acestei zile, membrii Cercul de Istorie „Privire în Trecut”, coordonat de doamna profesoară Maria Rados, au hotărât să organizeze un eveniment în cadrul liceului în care învață,  Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”. Activitatea s-a desfășurat într-un tempou rapid, considerându-se „factorul-surpriză” unul din cele mai importanți factori pentru o prezentare plauzibilă. Prin urmare, două minute le-au fost de ajuns membrilor să apară în curtea școlii, cu un drapel ascuns în spatele acestora, pregătind  în taină un „atac”  bine-plănuit. Câteva clipe de suspans… și pe geamurile școlii înfloresc niște litere. Inițial, în mintea celor care observau „fenomenul” nu se lega nimic, dar după ce se înțelegea clar cuvântul „România”, tuturor le-a fost clar ce se întâmplă… Nu mai încăpea îndoială.  Simultan, membrii cercului „atacă” cu un nou gest. În urma câtorva mișcări ordonate și puse bine la punct, membrii se iau de mână și formează un cerc.  Zeci de stegulețe- tricolor flutură în aer, apoi  steagul se ridică și se leagănă în mijloc, grațios și plin de vitejie. De undeva, inițial neclar de unde, asemenea unui ecou înălțător începe să răsune cu putere și încredere Hora Unirii. Toți membrii cercului se strâng puternic de mână și sub ritmul  acelui „simbol” ce plana în aer apasă puternic picioarele într-o horă. Încetul cu încetul, se prind în horă toți, începând cu cei mai mici care și-au lăsat bulgăreala lor tradițională, până la cei mai mari, împreună cu profesorii ce li s-au alăturat. Cercul se mărește și hora este decorată de zâmbetele tuturor. Pașii, apăsați din inimă și hora jucată cu „suflet”,  le-au înfierbântat sângele, pulsând melancolic trecutul României în sute de ani și rulând prin fața tuturor  ochilor, ca pe un ecran mare, momentele anului 1918… Hora se învârte… Mâinele se înmulțesc, voia bună crește. Și cei mici, într-un final, au citit clar ce scria pe geam: „România, Te Iubim!”. Și …surpriza mare, aplaudată tare de cei mai mici: De la etajele de sus, curg baloane!!! Curge roşu, galben și albastru. Prin urmare, ce au vrut să demonstreze membrii Cercului de istorie prin această activitate? Ce e patriotismul și că România nu e uitată… România suntem noi, sunt gândurile noastre, dragostea noastră, România e eternă prin noi, prin ceea ce facem. Nimic nu e mai plăcut decât eternitatea…

O senzație ce-ți dă speranțe continuu, iar speranța e ceea ce ne face să „trăim” cu adevărat!

Realizat de:  Mihai Perju (clasa a IX-a A)

La clasele a V-a A si a V-a B s-au organizat activități pe 28 noiembrie, respectiv 2 decembrie, în care celor mici le-au fost susținute prezentări legate de anul 1918, de Unire și de patriotism. De asemenea, s-a desfășurat un concurs interactiv cu premii constând în bomboane. La sfârșit, aceștia au primit autocolante cu steagul Romaniei pe piept și au fost tare mândri. Cu drăgălășenia caracteristică a prichindeilor de a V-a, aceștia s-au prezentat în formație la cancelarie și au trimit felicitări Cercului  de Istorie prin intermediul d-nei Rados, zicând că le-a plăcut mult.
Pentru astfel de momente suntem aici și le mulțumim la rândul nostru dragilor noștri colegi mai mici!

    În timpul vizitei noastre la muzeul Universității, i-am luat un interviu gazdei noastre și i-am adresat    întrebări legate de natura muzeului și de gradul de popularitate în Iași.

1. Cum aţi identificat nevoia existenței unui astfel de muzeu în Iași?

Istoria Universității din Iași nu poate fi disociată de cea a orașului Iași. Din acest punct de vedere, un Muzeu de al Universității are menirea de a pune în evidență evoluția principalului spațiu de formare intelectuală pentru elita din capitala Moldovei. Altfel spus, prin această instituție intenționăm să conservăm o dimensiune esențială a identității noastre culturale.

2. Care este gradul de interes în rândul tinerilor? Date fiind facilitățile create de lipsa taxei de intrare, vin persoane din proprie inițiativă, în afara grupurilor școlare?

În ultimii doi ani, numărul vizitatorilor tineri a crescut substanțial, ajungând să depășească 6.000 pe an. Majoritatea provin din universitățile și liceele ieșene.

3. Aveţi în vedere o extindere a muzeului în perspectivă?

Muzeul își extinde permanent activitățile în cadrul unor parteneriate cu instituții similare. În acest sens, organizăm o serie de manifestări precum expoziții permanente, conferințe și concerte.

4. Cine s-a implicat în crearea muzeului? Cum aţi aprecia procesul de construire a expoziţiei? De unde aţi făcut rost de exponate?

Muzeul a fost realizat prin efortul angajatilor universității, care au lucrat împreună cu diverși colaboratori externi (arhitecți, pictori, designeri etc). O parte din exponate provin din vechea colecție a Universității, iar restul au fost obținute prin achiziții, donații și custodii.

5. După părerea dumneavoastră, care este punctul forte al acestui muzeu?

Cele două secții ale Muzeului sunt organizate corent, pornind de la o tematică bine stabilită și având la bază exponate cu o mare valoare de patrimoniu. Considerăm că principala atracție o constituie maniera originală în care au fost puse în valoare aceste colecții.

6. Proiectul nostru presupune o comparare voită între muzeele Iașului și altele similare la nivel european. Ce recomandă Muzeul Universității în acest sens?

Muzeul Civilizației Cucuteni poate fi comparat cu Muzeul de Artă Eneolitică din Piatra Neamț, iar Muzeul Academic cu Muzeum Uniwersytetu Jagiellońskiego Collegium Maius.

7. Se va alătura Muzeul Universității proiectului Iași – Capitală culturală europeană în 2021?

Instituția noastră a realizat deja un parteneriat cu primăria municipiului Iași, în cadrul căruia se desfășoară deja mai multe proiecte comune.

Cercul de Istorie a demarat un nou proiect!

Am decis să ne extindem activitatea dincolo de porțile liceului și să încercăm să găsim istorie și pe străzile orașului. Astfel, am hotărât să facem un tur al muzeelor din oraș în scopul de a le măsura potențialul turistic și cultural și de a le compara cu echivalentele acestora europene. Muzeele vor primi calificative de la noi și vor apărea într-o broșură.

Așadar, primul muzeu de pe lista a fost Muzeul Universității, la care am mai fost și cu alte ocazii. Domnul Bogdan Maleon ne-a primit la fel de călduros și ne-a ghidat pașii prin muzeu. Ca spațiu, muzeul nu este extrem de amplu, dar organizarea este impecabilă, materialele sunt detaliat prezentate, există text în engleză (ceea ce este o raritate în muzeele din România), iar prezentarea a fost foarte pe înțeles.

Muzeul Universității rămâne unul din locurile noastre de vizitat preferat și se află printre cele mai interesante muzee ale Iașului.

Fundaţia Iaşi – Capitală Culturală Europeană a fost înființată în septembrie 2013 de către Primăria Municipiului Iaşi, ca urmare a dezbaterilor publice la care au participat reprezentanţi ai factorilor de decizie şi ai principalelor instituţii culturale, precum şi operatori din sectorul cultural şi creativ.Obiectivul Fundaţiei este promovarea identităţii culturale a Municipiului Iaşi în străinătate şi în România, având ca ţintă obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană. Capitala Culturală Europeană este un oraş desemnat de către Uniunea Europeană care, timp de un an, organizează o serie de evenimente culturale cu o puternică dimensiune europeană. Cercul de Istorie a încheiat un parteneriat cu Fundația Iași – Capitală Culturală, în sensul în care aceștia au fost interesati de proiectul nostru Iasi – Fereastra culturala, in care facem un tur al muzeelor iesene pentru a realiza recenzii legate de coordonata europeana a acestora. Astfel, pe data de 8 decembrie am fost chemati la sediul fundației de pe Bulevardul Stefan cel Mare și ni s-a vorbit despre misiunea lor si despre cum am putea face acest parteneriat posibil. Rezultatele au fost favorabile: am optat pentru susținere, promovare și ajutor reciproc.

Astăzi, Cercul de Istorie a  organizat o activitate destinată zilei de 9 octombrie, Ziua Natională a Comemorării Holocaustului în România. Evenimentul a debutat prin prezentarea semnificaţiei Holocaustului în România şi a zilei de 9 octombrie (Hotărârea de Guvern nr. 672, din 5 mai 2004, care instituie ziua de 9 octombrie că „Ziua Holocaustului” în România).

În continuarea activităţii, membrii Cercului de istorie au provocat publicul la un concurs de întrebări cu privire la Holocaust, fiecare răspuns corect fiind recompensat. După momentul interactiv, în sală s-a lăsat liniştea, atenția elevilor canalizându-se asupra filmului documentar pe care colegii noştri, Ştefan Turcu, Robert Zănceanu, din clasa a X-a D şi Maria-Alexandra Căluţu, din clasa a X-a C, l-au realizat pentru acest eveniment.

Activitatea s-a încheiat într-un mod inedit, elevii împărtăşind impresiile lor legate de eveniment, iar noi, membrii cercului, am avut în final satisfacţia unei noi activităţi reuşite…

Holocaust – Negura peste timp

Vă așteptăm joi, 13 octombrie, în amfiteatru, pentru o activitate în memoria evenimentelor din preajma celui de-al Doilea Război Mondial.

La mine, aici se încheie aproape al doilea an de activitate în cerc. Am învăţat o grămadă de lucruri, am lucrat în proiecte care m-au făcut să descopăr lucruri la mine de care nu eram conştientă şi am legat multe relaţii frumoase.
“Privire în trecut” a avut puţine de a face cu trecutul. A fost chiar foarte anexat în prezent, în ceea ce suntem fiecare în parte, în ceea ce ştim şi ce putem să învăţăm.
Din motivele de mai sus, parcă toate schimbările care vin par să lovească câte ceva în mine. Toate ideile noi sunt frumoase şi bune şi sunt sigură că o să asigure o continuitate excelentă cercului. Cu toate acestea, sunt diferite. Nu o să mai fie – şi o să fiu intenţionat dramatică acum – ca pe vremea noastră.
În final, nu vreau decât o promisiune de la noii mei: să nu lase să se termine acest proiect în care am pus atâta suflet. Mă simt ciudat acum, când trebuie să predau ştacheta; ştiu, totuşi, că totul rămâne pe mâini bune de aici încolo.

Aşadar, mergem mai departe cu planuri noi. Vântul schimbării, vorba lu’ Scorpions, o să aducă lucruri minunate pe care sper să le privesc cu plăcere, de data asta, de pe margine. Urmăriţi în continuare activitatea Cercului de Istorie şi ajutaţi-ne să continuăm acest proiect frumos.

Pentru ultima dată: realizat de Cristina Negrutu, editorialist al Revistei Cercului de Istorie “Privire în trecut”