Mai privim în trecut și anul acesta
A mai trecut o vară şi a mai venit un septembrie. Cercul nostru merge mai departe şi lucruri frumoase se văd la orizont.
Am văzut multe feţe noi la prima întâlnire din anul acesta, mulţi juniori ni s-au alăturat şi despre care sunt convinsă că au idei şi o altă viziune asupra a ce urmează să se întâmple de aici încolo. Vom schimba rolurile, toată lumea va primi câte ceva de făcut şi fiecare va avea responsabilităţi pe plac şi pe măsură.
La mine, aici se încheie aproape al doilea an de activitate în cerc. Am învăţat o grămadă de lucruri, am lucrat în proiecte care m-au făcut să descopăr lucruri la mine de care nu eram conştientă şi am legat multe relaţii frumoase.
“Privire în trecut” a avut puţine de a face cu trecutul. A fost chiar foarte anexat în prezent, în ceea ce suntem fiecare în parte, în ceea ce ştim şi ce putem să învăţăm.
Din motivele de mai sus, parcă toate schimbările care vin par să lovească câte ceva în mine. Toate ideile noi sunt frumoase şi bune şi sunt sigură că o să asigure o continuitate excelentă cercului. Cu toate acestea, sunt diferite. Nu o să mai fie – şi o să fiu intenţionat dramatică acum – ca pe vremea noastră.
În final, nu vreau decât o promisiune de la noii mei: să nu lase să se termine acest proiect în care am pus atâta suflet. Mă simt ciudat acum, când trebuie să predau ştacheta; ştiu, totuşi, că totul rămâne pe mâini bune de aici încolo.
Aşadar, mergem mai departe cu planuri noi. Vântul schimbării, vorba lu’ Scorpions, o să aducă lucruri minunate pe care sper să le privesc cu plăcere, de data asta, de pe margine. Urmăriţi în continuare activitatea Cercului de Istorie şi ajutaţi-ne să continuăm acest proiect frumos.
Pentru ultima dată: realizat de Cristina Negrutu, editorialist al Revistei Cercului de Istorie “Privire în trecut”
Recent Comments